Acum mai mult timp am citit un articol care spunea sa nu mai complimentam fetitele cu apelative ca "frumoasa", "printesa", sa nu punem accent pe ce par dragut sau ce rochie minunata au. Ci sa facem conversatie reala cu ele, sa le intrebam la ce sunt bune, ce le place sa citeasca.. Ca sa le indrumam spre crearea de skill-uri si nu spre obsesia imaginii lor.

Azi mi-am adus aminte de asta cand am citit un alt articol de pe blogul Harvard Business Review despre cum sa critici/complimentezi angajatii. Articolul recomanda mai multe lucruri interesante:

1. sa nu servesti "sandwich"-uri: adica sa separi clar complimentele fata de critici

2. sa nu te feresti sa dai feedback in public, chiar daca e incomfortabil, cateodata discutiile trebuie purtate in fata grupului

si 3. sa critici/complimentezi efortul, nu abilitatile. Studiile arata ca aceasta e cea mai buna modalitate de a oferi critica fara ca ea sa fie luata ca un atac personal. Si complimente fara ca acestea sa conduca la ceva negativ in viitor. (De exemplu daca ii tot spui cuiva ca e destept, sau un angajat bun, incercand sa-l complimentezi, atunci cand va da gres, se va simti.. prost). Cand de fapt tot timpul este vorba despre efort. Asa ca atunci cand complimentezi spune "Ai aratat multa atentie la detaliu" sau "Sunt impresionat ca ai reusit sa faci asta la timp si cu un buget redus".

Ca sa ma intorc la povestea cu fetitele. In lumina asta, cred ca atunci cand vorbim cu ele ar trebui sa fim atenti si sa nu le zicem ca sunt destepte, ci mai degraba sa fim specifici in legatura cu ce au facut bine. Adica accentul sa nu se puna nici pe skill ci pe efort.

Traim si invatam :)