Iubirea, etape in functie de varsta (1)

In copilarie suntem complet dependenti de parintii nostri pentru a ne umple rezervoarele de iubire. Cand un copil se simte iubit si sprijinit de parinti, este liber sa creasca si sa se dezvolte natural. Daca nu se simte iubit copilul isi reprima personalitatea ca sa se conformeze dorintelor parintilor. Sinele sau autentic este pierdut. Daca nu primim suficienta dragoste in copilarie pornim in viata cu mai putina incredere in noi si cu tulburari emotionale. Ajunsi la varsta adulta pentru a ne vindeca vom avea nevoie de un terapeut, de un prieten, de un preot sau o alta persoana careia ii purtam un respect deosebit si care ne iubeste, care sa ne asculte cu compasiunea intelegatoare a unui parinte. Cand sub protectia acestei persoane ne vom simti iubiti indiferent de greselile noastre, copilul din noi va iesi la lumina ca un adult matur, eliberat de nesiguranta, indoiali si anxietate.

Pana la 14 ani relatiile de sprijin cu familia si prietenii sunt esentiale pentru dezvoltarea noastra.  In acesta perioada invatam sa ne exprimam liber, incepem sa dezvoltam constiinta subiectiva. Vazandu-ne prin ochii celorlalti, ne formam o imagine despre noi insine. Daca nu suntem iubiti si sprijiniti ne-am putea vedea insuficient de buni sau de destepti si vom continua sa ne simtim asa mult timp dupa ce devenim adulti. Fara sprijinul familiei si al prietenilor suntem predispusi la inhibitii (timiditate) sau dimpotriva, dezinhibitii complete, de parca am vrea sa demonstram ca nu ne pasa ce gandesc altii despre noi. Vindecarea poate veni din terapia de grup, seminarii de grup, unde se pot impartasi sentimentele in cadrul unui grup. Simpla participare, ascultand si oferind sprijin altora, poate fi o experienta benefica.


Intre 14 si 21 de ani este important sa invatam sa ne definim fara a depinde de parinti si de familie. Este perioada in care incep sa se dezvolte idealurile, valorile, respectul de sine, personalitatea, iar originea lor trebuie sa se gaseasca in propria fiinta, nu sa provina din surse externe, parentale. Este perioada in care ne descoperim individualitatea sexuala. Doar prin interactiunea cu un membru al aceluiasi sex, impartasind experiente comune, dorinte si sentimente, ne simtim automat validati si acceptati. A avea un prieten foarte bun in aceasta perioada este un atu. Fetele care nu primesc sprijinul de care au nevoie pot deveni dure, iar baietii slabi. In mod ideal, in fiecare saptamana, femeile mature ar trebui sa isi imparta timpul si sa-si impartaseasca sentimentele cu alte femei. Iar barbatii ar trebui sa participe impreuna la diverse activitati.

De la 21 pana la 28 de ani vom trece prin schimbari majore in felul in care ne raportam la ceilalti - renuntam sa mai traim pentru altii sau sa ne vedem prin ochii altora. Este inceputul maturitatii. In aceasta etapa, noi suntem cei pe care ii abuzam sau ii sprijinim. Este esential sa invatam sa ne iubim, sa descoperim ceea ce ne place si apoi sa facem ce ne place, sa fim prieteni cu noi insine, sa ne iertam pentru greselile noastre, sa ne apreciem pentru realizari si sa cautam sprijinul de care avem nevoie pentru a ne vindeca, pentru a ne depasi trecutul. Numai cand ne iubim si ne sprijinim pe noi insine, in ciuda limitelor si a imperfectiunilor proprii, suntem capabil sa intretinem relatii mature, de succes, cu altcineva.

In curand un articol si despre iubirea dupa 28 de ani.

Informatiile sunt preluate in mare parte din cartea lui John Grey - Marte si Venus se ciocnesc.

2 comments:

razvanpascal spunea...

Fain articolul. Deja astept partea a doua :D

Ela Iliesi spunea...

Imi pare bine :) Mai dureaza insa un pic pana grupez informatia.