Unul dintre motivele pentru care nu ma simt inca pregatita sa am un copil este ca nu sunt deloc sigura ca as sti sa il cresc suficient de bine. Si nu ma refer la schimbat de scutece ci la a creste, invata si sustine o mica fiinta umana sa devina un OM fericit.

Cand alegi sa aduci pe lume un copil care nu a cerut sa fie aici, cred ca trebuie sa fii pregatit pentru cea mai mare responsabilitate a vietii tale. Financiar, emotional, ca timp disponibil si multe altele.

Trebuie sa ii poti oferi o viata buna, daca nu chiar extraordinara, macar dupa standardele societatii in care traim azi (exact lucrurile alea dupa care tanjesti si tu inca, precum casa ta, libertate financiara si de a face doar ce iti place cu timpul tau).

Trebuie sa fii pregatit sa il iubesti si sa te intelegi cu el indiferent ca va fi homosexual, cu dizabilitati sau cu orice altceva ar putea aparea pe neasteptate. Trebuie sa poti sa fii un parinte, prieten si un model bun pentru el.

In aceasta lumina va marturisesc ca daca as putea, as da lege ca nu oricine sa poata sa faca copii. La naiba, nici animale nu cred ca ar trebui sa aiba voie sa inmulteasca toata lumea, daramite sa faca oricine copii. In lumea mea ideala numai cei care ar indeplini conditiile de mai sus ar avea voie sa aiba copii, de preferat dupa ce ar trece si de niste teste practice. Inclusiv mie mi s-ar interzice inca dreptul. Si as fi ok cu asta! Mai am multe de invatat si de reusit pana sa pot oferi lucrurile de mai sus.

Va zic toate astea fiindca doar ce am citit un articol despre criminali, si toate lucrurile semnificative care i-au facut sa devina astfel au avut loc in pantec, copilarie sau adolescenta. Asa cum in unele tari atunci cand un sofer produce un accident este arestat si cel care i-a dat permisul, asa ar fi bine poate si atunci cand o persoana comite o infractiune sa fie pedepsiti si parintii. In special cel care si-a dat cel mai putin interesul.

Intentiile bune nu sunt suficiente pentru a avea copii. Punct.