Fericita in Romania

Azi am vazut ceva ce m-a emotionat si m-a pus pe ganduri:

De la Iancului pana la Victoriei, de-o parte si de alta a soselei, puteai zari steaguri cu Romania agatate de oameni la ferestre. Nu multe, cateva in fiecare bloc cu mai multe scari, si nu mari, unele fluturau chiar rupte in bataia vantului.

Dar m-au emotionat, pentru ca fiecare steag spunea povestea unui roman care s-a hotarat sa arate ca e mandru de tara lui. Care a despaturit steagul si si-a impodobit cu el fereastra pentru ziua de 1 decembrie, cum multi ne impodobim doar bradul pentru Craciun.


Si m-am intrebat atunci daca eu apreciez Romania asa cum trebuie. M-am uitat in jur si am incercat sa cuprind cu gandul ansamblul acestei tari in care noi traim. M-am gandit la toti acei oameni pe care i-am intalnit pe parcursul zilei: soferi de autobuz sau de tramvai, studenti, patron si angajati, pensionari. Toti aflati in miscare, facandu-si treaba, urmarindu-si scopurile.

M-am uitat la drumul pe care mergeam. M-am gandit la accesul pe care il am la educatie, la libertatea de a ma imbraca cum vreau eu si chiar si la downloadat lucruri de pe Internet. La prea plinul de mancare si bautura pe care il avem pe mese. Si m-am simtit fericita ca traiesc in Romania.

Incercati si voi. Intrebati-va: cum de au pus la geam acei oameni drapelul Romaniei?