"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieÅŸte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeÅŸte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieÅŸte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată." Corinteni 

Cand eram mica credeam ca dragostea este cand iti place mult de cineva.

Dar a venit curand etapa - dragostea este cand il iubesc atat de mult ca nu mi-l pot scoate din cap, in ciuda faptului ca el nu ma baga in seama.

Am cunoscut apoi dragostea vacantelor de vara si dragostea linistita, bazata pe prietenie. Numai ca amintirea ei sa fie spulberata de o dragoste dramatica, fizica, dureroasa, mai adevarata parca decat ce cunoscusem.

In lipsa dragostei m-am simtit goala. Asa am ajuns in bratele dragostei incalzita de obisnuinta.

Astazi cred ca dragostea vine usor si inseamna potrivire si fidelitate si-mi pare iar ca tot ce am cunoscut inainte au fost doar copilarii sau obsesii.

Asa cum tarziu descopar si dragostea si acceptarea de sine.

Pe masura ce au trecut anii si am avut mai multe experiente am vazut insa ca unele citate despre dragoste au inceput sa prinda sens, in timp ce altele continua sa fie invaluite in mister.

Altii de varsta pe care o am acum radeau de dragostea pe care o simteam la 13 ani dar imi dau seama azi ca nici la 26 nu poti cunoaste dragostea in toate formele ei.

Pana la urma dragostea da sens vietii iar odata cu trecerea timpului viata noastra se schimba, si noi cu ea, si asa si ce credem despre dragoste.

Personal astept ziua cand voi cunoaste dragostea pentru copilul meu, pentru sotul meu la nunta de argint, ziua cand dragostea mea va ierta totul si cea in care distanta nu va conta nicicum. Ce zile interesante vor fi.

PS: Si asa am incheiat al 1000-lea post publicat pe acest blog :)