Timpul care trece

Sunt luni pe care le simt din plin si sunt luni care nici nu stiu cand trec. Dintr-o data azi e deja 7 aprilie. Mereu ziua mea ma ia prin suprindere. Incerc de data asta sa n-o mai las. Mai am pana luni, 11 aprilie.

Poate ar trebui sa nu dorm cateva nopti. Ultimul weekend la 24 de ani. Oare mi-am dorit sa fac neaparat ceva la varsta asta? Am pe birou un post it care spune bucura-te de tinerete. Doresc sa-mi aminteasca ca sunt lucruri pe care e elegant sa le faci numai la numite varste, cum ar fi sa porti o geaca de piele, un ruj rosu sau un decolteu adanc.. N-am facut niciuna de-o luna de cand e post-it-ul acolo.

Primul gand: prietenii

Daca regret ceva ce n-am facut anul acesta e ca:
- nu m-am imprietenit cu niste fete care mi-au fost colege la master si pe care le-am apreciat pentru cum erau, cum gandeau. Friend radar-ul imi zicea ca cel putin una dintre ele imi putea deveni o buna prietena. Dar cu varsta se pare ca ne pricepem mai bine la rupt legaturi decat la creat unele noi.

Ce imi doresc sa fac mai des:
- sa fac plimbari lungi pe jos in locuri noi si insorite, suficient de aproape de casa dar destul de departe sa fie aventuros, insotita de prieteni, ca atunci cand eram copii

Viata devine mai frumoasa cu varsta

Daca as putea sa dau timpul inapoi.. nu l-as da. Pentru a nu pierde toate lucrurile pe care le inveti in timp, dar ma bucur sa pot exemplifica si cu ceva stupid: Am aflat abia la 24 de ani ca port 38-39 la picior. Poate pare putin lucru, dar proverbul a merge o mila in pantofii altcuiva nu imi face dreptate, fiind vorba de mai mult de 10 ani de purtat incaltaminte nr 37.

Pietrele mari

Ce vreau de fapt: sa ma bucur acum de clipa de fata. Zice un profesor ca nu ne putem ilumina prin noi caci noi suntem problemele noastre. Poate ar trebui sa meditez mai mult. Sau sa aprofundez hedonismul. Sa nu ma mai gandesc asa mult la toate. Macar ceva timp. Acelasi profesor zice ca raspunsul apare cand intelegi intrebarea. Asa ca poate ar trebui sa inteleg mai mult. Dar nu cu creierul. Imi ramane corpul. Prima piatra: sportul. (Da, da, se pune si dansul)