De ce n-o sa fiu sotie de marinar

Am avut un prieten constantean fuarte dragut, asa zicea toata lumea - mie nu mi se parea CHIAR asa, dar imi era bine cu el, imi oferea.. un somn bun noaptea.

Zilele cand ne vedeam erau maxim de placute. Mergeam ori la Constanta si ne plimbam pe faleza, mancam pizza la Scoica, faceam plaja, poze si ne balaceam in mare toata ziua. Sau venea el in Bucuresti, mancam la PizzaHut si luam la picior tot orasul, mergeam prin parcuri, ne plimbam pe strazi aiurea si vorbeam, ne povesteam de toate.

Ca sa intelegeti ce prieten bun era.. eu eram in Bucuresti, el la Constanta. Fiindca intr-o zi nu vroiam sa bat drumul singura, s-a urcat pe tren cu noaptea-n cap si m-a asteptat dimineata in gara din Bucuresti, de unde am luat iar impreuna trenul spre Constanta.

Long story short: De doua ori am incercat sa o facem sa mearga si de doua ori n-am putut. Un singur motiv important, distanta. O data cand locuiam la 300 de km departare si ma deranja ca ne vedeam prea rar. Si a doua oara cand a trebuit sa plece pe mare cateva luni si n-am putut sa-l astept.

De asta n-am sa ma fac sotie de marinar, de inginer de santier si de asta nu am incredere in viitorul unei relatii atunci cand ne vedem doar de doua ori pe saptamana, ori cand vrei sa pleci la studii in strainatate.

Oricat de grozava ar fi legatura, daca ajung sa ma simt singura cand se presupune ca sunt cu cineva.. stiu ca ma racesc sau ma dezindragostesc si se intampla lucruri rele. De aceea am nevoie sa ne vedem des.

6 comments:

azza spunea...

True!!! De acord cu tine!

Anonim spunea...

esti naspa ma

Marinarul spunea...

Mai bine nu te mariti cu un marinar, sau pilot sau cosmonaut sau fotbalist sau ....
Dar cu dragostea cum stai?

Ela Iliesi spunea...

Hmmm deci sa exclud si fotbalistii. Ai dreptate, ei cam joaca in deplasari.

Cu dragoastea foarte bine, multumesc! dar tu?

Myra spunea...

Mai, viata asta nu e pentru oricine...nu stiu ce astepti tu sa prinesti de la un om cu care stai zilnic in casa, te plictisesti si daca nu te plictisesti, te certi, asa ajung relatiile astea sufocante, eu am trecut prin una de genul. ;) INSA, viata cu un marinar...pe cat de grea, pe atat de palpitanta! Nu totii barbatii au taria de a lasa totul pentru mare si conditii grele si nu toate femeile au taria de a lua toate greutatile vietii asupra lor, de a trai singure, doar din devotament si iubire fata de cel pe care il asteapta. DA, ai putine clipe cu el, dar acele clipe se resimt tot timpul la inensitate maxima ca atunci cand l-ai vazut prima oara...mie mi se pare superb, dar ai nevoie de maturitate si incredere sa poti face asta!

Ela Iliesi spunea...

Mie imi plac relatiile de un fel, tie de altul. Sa fii cu cineva care te surprinde si dupa 4 ani in care v-ati vazut zilnic mie mi se pare mai tare decat sa te vezi cu cineva odata la 4 luni. Sunt oameni carora asa le place, sa se vada mai rar, inteleg asta, dar nu mi se pare nicio dovada de maturitate la mijloc, poate doar o nevoie mare de libertate.