Nici buni, nici rai

Oamenii si personajele sunt doua lucruri diferite.

Intr-un film sau intr-o carte nu stii ce se intampla dupa Sfarsit. Personajele bune sunt de fapt cele care in carti si in filme nu apuca sa ne dezamageasca. Sau daca o fac, greseala le e iertata pana la sfarsit pentru ca.. personajul rau o merita. O poveste cu o altfel de formula ne-ar lasa nemultumiti.

Oamenii in schimb nu sunt ca personajele. Oamenii gresesc sau fac rau nu pentru ca sunt oameni rai. La fel cum oamenii care fac lucruri bune nu le fac pentru ca sunt oameni buni. Daca in filme si carti exista doar bine si rau, in viata exista si foarte multe nuante. Si oh de cate ori mi s-a zis asta pana sa inteleg si eu.

Cu totii avem sau am avut personaje bune in viata noastra. Cred ca viata ar fi mai usoara si am trai mai putine dezamagiri daca am accepta ca in spatele acelor personaje sunt doar niste oameni (care intr-o zi vor gresi).

Cat despre personajele rele.. inca nu stiu daca merita suferinta.

5 comments:

Ilie spunea...

Cred ca de nu stiu cate ori am facut observatia asta dupa ce plecam de la un film: "si oare ce urmeaza de acum incolo?" :)

In special in filmele de dragoste care se termina fix in ziua nuntii :)) (o nunta perfecta, bineinteles). Te lasa asa cu ideea ca "they lived happily ever after", nu? Nu! :P

Poate ai vazut filmul Mumia (primul). Personajul negativ: Imhotep. La sfarsit m-am bucurat ca binele a invins asupra raului, the boy got the girl, iar Imhotep si-a primit pedeapsa. Asta pana cand o domnisoara mi-a zis: "mie mi-a placut de Imhotep, de cat te mult a iubit-o pe nevasta faraonului si cum singura lui grija dupa 3000 de ani era s-o readuca la viata, iar toti ceilalti i-au stat in cale in timp ce el si-a dat viata pentru ea de mai multe ori". Deci cine e personajul negativ acum :D? (mai nou cred ca faraonul).

Personajele "negative" din viata noastra... ma intreb uneori cum ar fi diferita viata mea acum fara acele experiente? Poate acele persoane te-au facut mai sensibil si mai atent la sentimentele altora sau din contra mai razbunator :D, insa imi vine minte ca noi experimentam lumea prin contrast: binele exista prin comparatie cu raul, placerea prin comparatie cu durerea, lumina cu intunericul si asa mai departe... fara un pic de suferinta pe alocuri ne-am putea da seama ce inseamna sa fi fericit sau macar linistit? Sau cum niciodata nu te gandesti ce bine sa fi sanatos pana nu ai fost odata foarte bolnav? Nu zic ca suferinta/"raul" sunt strict necesare dar ca poate in functie de cum privesti iti pot face viata mai bogata sau mai profunda

Mihai spunea...

daca alegi sa vezi lumea in alb si negru, obtii persoane, nu personaje, bune sau rele.

Ela Iliesi spunea...

Ilie, tind sa cred ca mai degraba tre sa invatam sa ne bucuram de ce avem (inainte sa nu mai avem) decat sa ne obisnuim cu un rau.

Mihai, eu "nu mai pot" cu alb si negru. Interesanta ideea cu persoanele.

Ilie spunea...

He he... nu cred ca am fost pe aceasi lungime de unda :). Nu am zis ca e bine sa te obisnuiesti cu raul ci doar sa subliniez intr-un fel ca diferenta dintre "bine" si "rau" nu e intotdeauna foarte clara :) si ca poate ce-a parut "rau" in trecut a dus la chestie "buna" in viitor :)

Ela Iliesi spunea...

Da, eu ma gandeam la altceva. Daca e un rau care te poate ajuta sa cresti atunci tre sa mai si induri.