Ei bine, iata, am deosebita placere sa va prezint un film care a intrat de curand in topul peliculelor mele preferate.

Un film istoric, impecabil realizat, despre viata Georgianei, o fata casatorita inca de la 16 ani printr-un aranjament al mamei sale, cu ducele de Devonshire, un barbat cu inima rece a carui singura iubire erau cainii si in ochii caruia sotia trebuia sa indeplineasca o singura functie: sa-i daruiasca un urmas.

Georgiana, asa cum a fost interpretata ea de Keira Knightley, se prezinta ca o femeie frumoasa, inteligenta, o liberalista cu influenta ce sprijinea public revolutiile, un fashion icon, o mama devotata, o feminista care-si intelegea insa foarte bine conditia.

De asemenea, Georgiana, a carei stra-stra-stra..-urmasa se zvoneste ca ar fi fost Printesa Diana, apare ca o femeie ce isi dorea mai mult pe plan sentimental si sexual de la sotul ei, care a inchis ochii la numeroasele aventuri ale sotului ei, si care a avut ea insasi o viziune libertina aspura casatoriei.

Mie, Georgiana mi s-a parut extraordinara, iar Keira Knightley a reusit in sfarsit sa ma faca sa inteleg de ce e atat de bine cotata ca si actrita. Am vazut-o pe Georgiana ba foarte puternica, hotarata, increzatoare, ba sensibila, vulnerabila, aproape de capatul acelei puteri impresionabile.

Daca alta data as fi vazut-o pe Georgiana ca pe o femeie ce accepta din lasitate conditiile ce-i sunt impuse, acum am descoperit-o ca pe o femeie ce castiga lupta cu egoistele-i dorinte interioare si capabila de a respecta ce e cel mai bine pentru ea.

Daca alta data l-as fi vazut pe ducele interpretat de Ralph Fiennes ca pe un om monstruos, acum il vad doar ca pe unul incapabil sa ofere afectiune, care nu intelege romantismul, care iubeste in felul lui, un fel mai dificil de inteles si de acceptat.

"Patience, fortitude, and resignation"
,
acesta e sfatul pe care Lady Spencer, mama Georgianei, i-l da acesteia in ce priveste modalitatea in care G. va reusi sa duca un trai bun alaturi de sotul ei.

La distanta de cateva zile de la vizionarea acestui film inca ma mai intreb daca nu cumva acesta chiar e unul dintre cele mai greu de acceptat secrete ale unei casnicii durabile.

Si daca da, cum ramane cu fidelitatea si dragostea neconditionata? Sa le fi inventat oamenii pentru a se scuti de sfasietoare lupta cu realitatea in care adulterul sta in natura umana? Pana la urma, si dragostea romantica e tot o notiune inventata doar de curand.

Din fericire insa, libertatea si pasiunea exista din cele mai vechi timpuri. Let's focus on that :)