Despre dragoste si alti demoni


Cu zeci de ani inainte sa scrie cartea, Gabriel Garcia Marquez era in ucenicie de gazetar la un maestru care, afland de dezgroparea unor morminte de langa o veche manastire, il trimite pe Marquez sa vada daca se descopera ceva de interes. Acesta ajunge acolo ca sa vada aliniate sub un soare inabusitor osemintele gasite de muncitori.

In timp ce vorbea cu cel responsabil de mutari, unul din muncitori descopera o podoaba capilara care parea ca nu se mai termina. Primind ajutor descopera la capatul pletelor craniul unei fete ce nu parea sa aiba mai mult de 12 ani. Domnul cu care vorbea ii spune ca deoarece si parul si unghiile continua sa creasca si dupa moarte si fetita fusese ingropata cu 200 de ani in urma, nu era chiar un lucru de mirare.

Marquez insa e fascinat de descoperire, amintindu-si de povestea pe care i-o spunea strabunica lui, in legatura cu o fetita de 12 ani, cu plete pana la pamant, care infaptuise multe miracole si care murise in ziua nuntii ei in urma muscaturii unui caine turbat. Acest lucru a stat la baza articolului lui din acea zi si a acestei carti.

Numele fetei e Sierva Maria de Todos los Angeles, o micuta marchiza pe care niciunul dintre parinti nu o iubea. Crescuta mai mult de slujitorii negrii ai casei, aceasta purta siraguri de-ale lor si vorbea youruba mai bine decat limba parintilor. Mama ei era chiar ingrozita de ea, cateodata trezindu-se in miezul noptii si gasind-o pe fetita fixand-o de la capatul patului, astfel ca i-a legat clopotei de mana ca sa o auda cand se apropie de ea. Fetita insa se distra pe seama mamei ei, legand clopoteii la gatul pisicilor care alergau zi si noapte prin casa.

La fel ca in povestea strabunicii, Sierva Maria va fi muscata de un caine, dar semnele bolii vor fi gresit interpretate ca.. ei, dar asta aflati voi daca doriti :) Oircum, eu cred ca fetita de fapt nu suferea de nimic mai mult decat placerea de a minti, si ca asta i-a adus sfarsitul.