Don Juan la Odeon


"Ultima femeie a lui Juan" e o piesa vesela, intre "Cu capu’ de nicovala" si "The Sunshine Play" pe scara veseliei, cu ritmuri spaniole care te fac sa-ti cumperi castañete profesionale, cu suficiente tipuri de umor cat pentru toate gusturile si glume care ascund in spatele lor realitati obiective.

Inainte sa vad piesa discutam cu mis amigos si le spuneam cum imi inchipuiam eu ca o sa fie: un anume Juan intalneste o femeie atat de a dracu' incat dupa ea se duce direct sa se calugareasca.

De fapt a fost vorba de un Don Juan la 50 de ani, au fost blanzi cu cei 50 de ani dar sa zicem ca viciul te imbatraneste, care va cunoaste un alt fel de dragoste, va avea de infruntat fantomele trecutului si va imbratisa frica apropierii de sfarsit.

Ce mi-a placut mie

Se zice ca lucrurile pe care le stim cel mai bine nu sunt cele pe care le-am invatat ci cele pe care ni le-am insusit. Si e dragut sa vezi pus in scena un lucru pe care l-ai descoperit de ceva timp si anume importanta unui ultim in viata.

Poate fi vorba de inceputul unei noi vieti sau de sfarsitul alteia, sau poate fi ceva mai simplu. Par example un lucru pe care l-am aflat de la un prieten e ca atunci cand iubesti o Ea nici nu conteaza cine a fost primul, e mult mai important si iti doresti mai tare sa fii ultimul. Sa fii tu cel la care Ea se opreste.

I also liked aranjamentul scenei, reinvierea conflictului, super glumele gen "slava Domnului ca ne e rau la toti" si adevarurile pe care le imbracau "cand ti-e rau trebuie sa incepi o viata noua". Personajul meu preferat a fost Conchita iar per total piesei i-as da nota 7.