Se spune ca Dragos Voda, "descalecatorul" Moldovei a venit sa vaneze in acele parti. Acolo a intalnit o fata frumoasa cu numele de Dorina. Dragos a plecat la vanatoare si intr-o padure a vazut o caprioara pe care a inceput sa o urmareasca. Caprioara a scapat insa mereu de sagetile vanatorului, dar obosita, s-a oprit pentru o clipa sa-si traga sufletul langa un brad cu trunchiul gros.

Dragos a intins arcul si a tras. De dupa copac s-a auzit un tipat omenesc de durere si caprioara a facut un salt, dupa care s-a pierdut in padure. Dragos s-a apropiat de brad si a vazut ca in locul caprioarei o ucisese pe frumoasa Dorina. Plin de remuscari Dragos a inmormantat-o chiar pe locul unde fusese ucisa si in amintirea ei a botezat locul si raul din preajma Vatra Dornei, devenita in timp Vatra Dornei de azi.

Dorina se numesc si astazi multe fete din partea locului si sunt alintate de cei apropiati Doruta sau Dorna.



Intamplarea a facut sa ajungem in Vatra Dornei chiar in fata liceului unde mama a invatat şcoală in prima tinerete (acum e in a doua). Am profitat de ocazie si am impins-o de la spate in cladire ca sa vad ce isi mai aminteste.

Am urcat la al doilea etaj unde invatau clasele mai mari. Totul era renovat, mai putin balustradele. Ne-am asezat in banci, ne-am jucat cu degetele pe harta ca la ora de geografie, si-am scos-o la tabla sa vad daca stie lectia :P



Liceul avea aceeasi curte in care se facea sportul si unde era certata pentru ca nu purta bentita si isi dadea cu farduri. Scăpa usor fiind cea mai buna si la invatatura si la alergat. Poate de aceea a ajuns cativa ani mai tarziu o profesoara indulgenta si indragita de toti elevii ei.

Apoi am mers in vizita pe la muzee. Plin de trofee, piei de ursi, mistreti, râşi, coarne de cerb si animale fioaroase pe care e bine sa nu le vezi atat de aproape numai impaiate, am descoperit un MUZ atat de modest ca EU-l era definit numai de interior :)



Altfel au stat lucrurile in interiorul Muzeului Etnografic unde cinci incaperi adaposteau mandre arta populara a zonei. Costume populare, obiecte de interior (aranjament asemanator interioarelor de la Muzeul Satului),

oua incondeiate


obiecte de lucru


masti traditionale


O doamna muzeograf ne-a povestit despre Creanga de aur a lui Sadoveanu si convingerile ei in ce privea cartea, despre Ilarion Cimbru, ultimul plutas al Bistritei, despre obiceiul nevestelor de plutasi care daca nu primeau vesti de la barbatii lor in prima luna, porneau cautarile iar dupa alta le faceau slujba.

Eu am zis ca asta era o modalitate buna pentru barbatii care se saturau de neveste sa se faca disparuti, ea a zis ca se castiga atat de bine din plutarit ca suportai nevasta numai sa poti continua activitatea. Mai existau in muntii Rodnei copaci numiti catarge atat de mari, ca daca vindeai unul iti cumparai casa. Catargele noastre au fost timp de 300 de ani lemnul din care s-au construit corabiile mai multor natiuni.

La ora 17 a avut loc, in Sala Oglinzilor de la Primaria VD, prezentarea tablourilor rezultate in urma taberei de pictura ce a avusese loc in ultimele doua saptamani in oras. A fost un moment amuzant cand in timpul prezentarilor am descoperit ca ne aflam asezati exact in mijlocul artistilor si a trebuit sa fluturam degetelul cum ca noi nu suntem decat admiratori.







Tablourile vor merge mai departe intr-una din cele mai mari galerii din Austria astfel ca tabara de pictura mi s-a parut o idee foarte benefica turismului local.

Acasa, seara s-a decretat razboi la table. Bunica a iesit din nou castigatoare cu doua jocuri castigate la linii si un marţ.



Mi-am adus aminte prea tarziu de bunatatile pe care stie bunica sa le faca, dar mi-a promis ca data viitoare imi dezvaluie o reteta secreta.