Cand e vorba de suparare, incerc sa tin cont de cateva lucruri

“It’s all right to be wrong
But it ain’t okay to pass it along”

de ce zicea Paler,

“Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să
fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.”

de teoria mea revolutionara :),

Am citit undeva ca e nevoie de 20 de minute ca senzatia de satietate sa ajunga la creier. Acum ii dau supararii termen limita de o jumatate de ora.. dupa aia aduc buna dispozitie cu forta :)

si de un mic secret,

We do not sing because we are happy, we are happy because we sing. If you wanna be happy, find the happiest song and sing it!

Dar toate astea pentru ca mie nu imi place supararea.

Sunt oameni carora le place la nebunie sa fie tristi si intorsi pe dos, starea asta ofera si ea o identitate. Si desi lor s-ar putea sa nu le placa asta, orice suparare pana la urma.. trece.

De citit neaparat si metoda in doi pasi eleganti a Dianei