11 aprilie 1986

Sau ziua din care fiecare zi e ziua mea. 21 de ani mai tarziu..

Dimineata am ajuns mai intai la Romana unde mi-am luat SFin la brat si mi-am incercat norocul la Everest. Ingredientele salatei pe care mi le doresc eu nu se gasesc la salate ci la sandwichuri; cateodata am noroc si gasesc cate un tip dragut gata sa ma "bulgareasca", alta data.. sunt femei.

Alternativa o reprezinta Turabo Caffe cu salata ei greceasca in care branzica feta si maslinele fac legea. Asa ca acolo mi-am citit ziarele. Pentru o nonconsumatoare pasionata in schimb de aromele boabelor.. cafeneaua e un rasfat de mirosuri.

Pentru ca Galeria Orizont era pustie, m-am urcat in Eroii de la Termopile si m-am lasat purtata pana la Muzeul Taranului Roman. Ce am vazut acolo:

Turci cu pantalonii lor bufanti, ucrainieni rosii de emotii, macedoni cu cizme cu ciucuri (ce bucurie pe pisicile mache) , o rroma inflorita - pestrita - margelata si-o poloneza plina de flori, cu cizme cu sireturi rose si-o palarie ce-i facea concurenta bradului de Craciun (sau poate chiar bradul era :P).

Trebuia ca portul sasec de sarbatoare (Lechinta) sa fi fost inspiratie pentru rochia contemporana de mireasa. In rest, numai croatul avea genele facute, celelalte modelele erau cu fete sterse parca de timp.

Cand intri in salile dedicate muncii, in special "Apa si Vant" te miri ori in romana ori in franceza (doi batranei care ma insoteau) de constructiile magnifice numite mori de vant. Inteligenta celor ce le-au creat e indiscutabila.

Ceva mai de-a lungul coridorului, ferarul Victor Obancea lucrase maiestruos un cuier de copii si pisici pentru copii si pisici.

Intr-o icoana, un Isus grasut se infrupta dintr-o vie intens colorata.

Crucea Pomul Vietii semana mai degraba cu un Copac al Mortii infricosator, cu funde negre, in care erau prinse coronite si cruci. Un pom fara radacini pentru mine inseamna moarte.

Surpriza cea mare a venit insa aproape de sfarsit, ascunsa la parter, dupa costume, dupa moaste, dupa cruci..

O usa care te provoca sa o deschizi. Un secret care era gata sa ti se dezvaluie.
Tot ce trebuia era sa faci era sa indraznesti :)
Un singur loc mi-a ramas insa necunoscut.. cel din spatele usii albastre.. cea dincolo de care nu mai exista timp.

"Doamne Doamne
si iar Doamne..
Dumnezeu pare ca doarme
Cu capul pe-o manastire
Si de mine n-are stire"

Din nou in 300, de data asta cu ochii pe geam, urmarind atenta numerele bulevardului 1 Mai aka Ion Mihalache. Nu am vazut salonul dar l-am vazut pe Eugen. Blond, frumos, pus la punct si grabit. Am coborat la prima si-am topait pe rosu numai pentru a nu il pierde din priviri.

And there it was. The "Remember", orele de care vorbea tipul gay in Tabu; cele in care incerci sa petreci putin timp in compania unui om care te-a vazut dezbracat, rascolind trecutul in cautarea amintirilor frumoase, incercand sa iti dai seama daca ai facut o alegere buna.

Eu traiam prima zi a celor 21 de ani, el traia ultima zi in Romania. Am povestit pana la Victoriei, unde am incercat tot un Turabo Caffe. Sorbeam din Frappe ascultandu-l vorbind despre Sandra, Ibiza, hotelul de pe Victoriei, Ionut - cel care semana cu mine, patinoarul - pe care il frecventase de atatea ori in speranta ca ne vom intalni, telefoanele la care nu i-am raspuns..

Am glumit spunand ca ma intalnesc cu o persoana publica. Am preferat sa aduc in discutie vesnicul subiect al carierei (cumva pus la punct si lipsit de implicari afective) decat sa-i povestesc intimitati.

L-am incurajat sa faca un gest nebun, l-am calmat in ce priveste nelinistea varstei pe care incepea sa o simta, l-am necajit pe seama greselilor freudiene si l-am condus pana la locul in care ne intalnisem. M-a sarutat cu buzele lui moi crezand ca adresa de email pe care mi-o scrisese pe o pagina de ziar ii va oferi o continuare. L-am dorit dar l-am lasat sa plece. Barbatul care va avea cei mai frumosi copii din lume :) va spune Ya! in fata preotului si va bea cafele deutch.

La Fashion Tattoo am avut o surpriza placuta. Anestezia, buttonul si manopera se invarteau in jurul a 100-200 de RON. Am vazut cateva modele dragute dar sunt inca in cautare.

Cand am ajuns in Drumul Taberei, ploua. Doamna Micu m-a sunat pentru a ma felicita si parca ploaia disparuse. Fericirea face minuni. In coafor o doamna ii povestea lui Adita cum cel care ii fransese inima o parasise chiar in ziua de Pasti. O pocnea plansul si nu ma puteam concentra la "Regina mea de gheata", de fapt.. a lui Hoffman. Am ajuns la capitolul IV si sunt captivata de firul povestii cu tenta din ce in ce mai sexuala.

Tramvaiul 41 mi-a adus in fata o alta veche cunostinta, un baiat pe care il parasisem in vremurile mele pudice pentru ca ii gasisem un pachet de prezervative in buzunar. Nu a avut scapare.. daca erau pentru noi - ce fel de fata credea ca sunt?, daca nu erau pentru noi - ma insela?. I-am spus la multi ani. Mi-a spus la multi ani. Am ras putin, ne-am chestionat, ne-am imbratisat si ne-am vazut de drumuri.

Seara am fost la restaurantul La Pergola, cu familia (including friends that became family). Meet my Indian chicken

look into my plate, not at the guy next to me :P

So there you have it.. ce face o fata ca mine intr-una (din zilele ei).
I shall leave the fallowing night as a secret, cause I know you couldn't take it :)